Era odată o babă, care avea 3 feciori inalţi ca nişte brazi şi tari de virtute, dar slabi de minte.Pentru a nu răzleţi feciorii de pe lângă sine, mai inalta încă două case alăture, una la dreapta şi alta de-a stânga celei bătrâneşti. Dar tot atunci luă hotărâre nestrămutată a ţinea feciorii şi viitoarele nurori pe lângă sine - în casa bătrânească - şi a nu orândui nimic pentru împărţeală până aproape de moartea sa. Aşa făcu, şi-i râdea inima babei de bucurie când gândea numai cât de fericită are să fie, ajutată de feciori şi mângâiată de viitoarele nurori. Ba de multe ori zicea în sine: "Voi privighea nurorile, le-oi pune la lucru, le-oi struni şi nu le-oi lăsa nici pas a ieşi din casă, în lipsa feciorilor mei. Soacră-mea - fie-i ţărna uşoară! - aşa a făcut cu mine. Şi bărbatu-meu - Dumnezeu să mi-l ierte! - nu s-a putut plânge că l-am înşelat sau i-am risipit casa, ... deşi câteodată erau bănuiele... şi mă probozea...
Povestea descrie o familie de tarani romani, in care tatal nu apare in poveste, nici de ce a murit nu se specifica. Ma gandesc ca a murit de inima, cand si-a vazut baietii inalti ca brazii si slabi de minte.
1. Ma intreb daca si ea era fericita cu soacra ei.
2. Ea avea de gand sa isi insele barbatul cand acesta era plecat?!!!
3. Si-a mangaiat soacra?!!!
4. Soacra o fii murit de batranete si fericita?!!
Cred ca termenul soacra a aparut din unirea a 2 cuvinte, unul englez si unul romanesc: "so"- deci si "acra", sotul ii spune sotiei ca e asa dulce.....si daca nu e dulce e acra.
De ce se inraiesc soacrele? asta e o dilema.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu